Trece , trece la fel cum ai trecut şi tu .
Am simţit , am iubit , am ras şi am plâns . Ai plecat dragule , ai plecat că şi cum nu ai fost , m-ai lăsat că şi cum nu m-ai cunoaşte .Nu sunt supărată , îţi mulţumesc . Că m-ai învăţat să simt , dar ştii cum ? Să le simt pe toate ! Şi da , le-am simţit cu lacrimi căzute-n pământ şi zâmbete ridicate spre cer , ai fost rău . Dar ai fost răul necesar sau poate aşa obişnuiam să cred .
Mi-a fost un laaarg de dor de tine , te-aş fi îmbrăţişat cum valurile acoperă malul ,da şi chiar m-aş fi întors în braţele tale trădătoare , te-aş fi ascultat asemenea piesei preferate chiar dacă obişnuiai să minţi , m-aş fi uitat la tine că la un tablou simplu , dar că mă trece prin toate stările.
Să nu te simţi special dragule , special ai fost pentru mine .
M-am vindecat de dorul tău care ma strivit că pe o gânganie şi m-am vindecat aşa cum m-ai lăsat , singură.
E ciudat , că în final cu toate lucrurile care m-au lăsat cu lacrimi fierbinţi căzute pe obraz , cu cenuşă şi gustul amar de pe buze , ceva eteric precum un gând , o melodie , un miros şi un anume loc îmi umezeşte ochii şi gându-mi zboară la amintiri pentru care am strâns din dinţi , nu atunci dragule , că erau frumoase. Atunci când m-am trezit singură , detaşată şi fără vlagă. Dar da , încă îţi mulţumesc .
Am reuşit să zâmbesc şi am renăscut din propria-mi durere , m-ai învăţat să contez . Să contez pentru mine .
Ştii că te-am căutat ? Da , te-am căutat mult timp în fiecare persoană ....dar nu erai. Ţi-am căutat gesturi mici , un zâmbet , o privire , o gafă , ţi-am ... şi nu erau , nu erai nici tu . Dar încă îţi mulţumesc.
Că m-ai făcut să realizez că fiecare persoană e specială , acum târziu după priviri psihopate aruncate în persoane necunoscute căutăndu-te pe ţine .
Da , am simţit furie. Minciună de pe buzele tale era imposibil să nu mă apese pe suflet .
Şi da , am simţit şi răzbunare... dar sufletul meu e mai bun .
Am simţit dezamăgire . Doar că ştii ? Acum nu mai doare , dragule.
Îţi mulţumesc.